Jurnalul de bord al excursiei
Jurnal de bord
Viisoara, 7-8 mai, Comunitatea Credinta si Lumina si Fundatia Serafim
Dumnezeu ne cheama fara incetare si nu trebuie sa ne consideram exclusi de la chemarea sa pentru ca ne simtim mici sau fara importanta. Deoarece Dumnezeu ii cheama mai intai nu pe cei mai culti, pe cei mai puternici si mai tari, ci mereu pe cei mai mici, pe cei mai saraci, pe cei nebuni si slabi, pe cei respinsi. (Jean Vanier – cofondator Credinta si Lumina)
Credinta si Lumina este o miscare comunitara care are in centrul ei persoane cu deficiente mintale mai mult sau mai putin grave. Aceste persoane sunt inconjurate cu dragostea membrilor familiilor lor si a prietenilor, in special tineri voluntari.
Cu sprijinul Fundatiei Serafim, membrii comunitatii Credinta si Lumina din Iasi si impreuna cu prietenii acestei Fundatii am reusit sa petrecem un weekend impreuna (7-8 Mai 2011) in Viisoara, un loc privilegiat prin prezenta manastirilor si a peisajelor incantatoare. Am fost un grup de 14 oameni, dintre care numai 6 persoane se cunoasteau de ceva vreme. Emotiile erau mari pentru mine ca organizatoare. Nu cunosteam toate persoanele din partea fundatiei Serafim decat prin telefon sau le-am intalnit fugitiv intr-un context sau altul. Tot acel weekend a fost pentru mine inca o dovada a faptului ca cei mici si de batjocura in ochii lumii sunt de fapt cei care anticipeaza Imparatia cerului. Imediat cum am “cules” pe toata lumea din Iasi si Roman, in microbuz plana deja o atmosfera familiara. Se faceau glume si lumea se imprietenea incredibil de repede. Nu erau bariere, nimeni nu se temea sa fie descoperit asa cum este. Fiecare era acceptat de ceilalti si nu se puneau intrebari indiscrete. Inainte de plecare ne-am agitat mult, in sensul de program, sa umplem timpul. Ne era teama ca nu o sa avem destule activitati. Ne gandeam ca vremea va fi frumoasa si vom iesi la iarba verde, la un gratar. Insa vremea nu a tinut cu noi. A fost frig si a plouat. Eu m-am panicat spunandu-mi ca de ce nu m-am gandit la planul B?In caz ca ploua ce facem? Cat ma agitam eu sfatuindu-ma cand cu unul cand cu altul, intrand in sala mare unde ne adunam pentru masa vad deja grupuri care imbracati calduros fie jucau table si altii stateau in jurul lor, fie la bucatarie la caldura aragazului pregateau cina. Eram uimita de modul natural in care decurgeau lucrurile. Nu aveau nevoie de a face lucruri, ci de a sta impreuna, de a povesti, de a rade. Multumim fundatiei Serafim pentru sprijinul acordat si speram la cat mai multe colaborari. (Gilberta Hobincu, responsabila comunitatii Credinta si Lumina, Iasi)
Weekendul trecut am avut ocazia sa cunosc persoane noi cu si fara dizabilitati, de la fundatia Serafim Roman intr-o excursie la Viisoara jud Neamt. Ne-am distrat, am socializat, am impartasit tristetile si bucuriile vietii noastre ca si cand ne-am fi cunoscut de multi ani. Ce m-a miscat si totodata bucurat a fost povestea unui tanar Martinas Lucian care a ramas fara ambele picioare intr-un accident de tren…m-a miscat destinul lui “destinul m-a lasat fara picioare..” M-a bucurat pofta lui de viata, spunand “eu vreau sa traiesc”. Tot respectul Lucian!
Ce pot sa mai zic abia astept sa repetam excursia si pe viitor sper la o colaborare Credinta si Lumina Iasi & Serafim Roman.
Inchei cu o intrebare: Nu aceasta e frumusetea vietii de a imparti tristeti si bucurii cu oamenii intr-adevar umani? (Radu Giosanu Iasi, membru cofondator Credinta si lumina din 2007)
In citeva cuvinte: ma bucur ca am cunoscut persoane noi. Exceptind ca a fost cam frig pentru luna Mai, am vazut niste peisaje foarte faine. Mi-ar fi placut sa fi fost un pic mai cald, pentru a face plimbarea in aer liber, poate cu alta ocazie va fi.
Am incercat sa invat sa joc table, dar nu cred ca mi-a iesit asa bine:)) oricum m-am straduit. Tin sa multumesc celor care au avut rabdarea necesara sa ma invete (apreciez asta, lui Gabi sigur i-am facut par alb.
In masina, in drum spre Viisoara mi-au amortit oscioarele, dar trecem peste acest mic amanunt. Am apreciat rabdarea baietilor, la cumparaturi (dupa spusele lor am stat cam mult ). Data viitoare le dam lista sa se invirta ei intre rafturi=)), asta asa ca sa nu mai comenteze, jumatate de zi. (Ioana Simion, membra Credinta si Lumina din 2010)
Referitor la excursia ce am facut-o la Viisoara, pot zice cu sinceritate, ca mi-a placut. A fost prima iesire cu grupul. Din putinul timp pe care l-am petrecut impreuna am ramas placut impresionat de toti si ca se poate cu mici eforturi sa ne simtim bine impreuna. Nu stiam cum va fi, cum ma voi descurca. O cunosteam doar pe Mihaela Sima numai de pe internet , dar cu paza Celui de sus, am intalnit oameni cu inima mare care m-au facut sa ma simt bine , sa nu simt nici frigul care a fost in acea vreme si sa imi doresc cu mai mult curaj sa mai ies cu grupul cu prima ocazie . (Martinas Lucian, fundatia Serafim)
Ma numesc Alexandra sunt din Roman si am 18 ani. A fost o excursi, foarte interesanta, o experienta noua. M-am distrat foarte mult, am cunoscut persoane noi cu diferite caractere, unele mai nebune, altele mai linistite. Mi-a placut foarte mult si sper sa se mai repete experienta asta inca o data. (Alexandra, voluntar Credinta si lumina)
Excursia de doua zile de la Viisoara in care am fost impreuna cu tineri si cu persoane cu dizabilitati, pentru mine au fost superbe. Am cunoscut niste persoane minunate cu foarte multa tarie de caracter, care au reusit si reusesc in continuare sa treaca peste orice obstacol care le iese in calea vietii lor, sa fie optimisti si mereu cu zimbetul pe chip.
Peisajul a fost unul nemaipomenit as putea spune ca parca era rupt dintr-un basm, pe mine cel putin m-a fermecat cu splendoarea lui si m-a facut sa uit pentru un moment de toate grijile mele. Nu in utimul rand am ramas profound impresionata de maicutele de la manastirea unde am fost cazati, de mediul lor de viata si mai ales de daruirea lor pe care o au fata de Dumnezeu si fata de oameni, pe care ii ajuta nu prin starea materiala, ci prin rugaciunile lor pe care le inalta la ceruri spre folosul intregii lumi.
Inainte sa ma opresc din scris as vrea sa-i multumesc acelei persoane care ne-a sponsorizat cu cheltuielile transportului in aceasta excursie. (Loredana Grosu, membra Credinta si lumina din 2009)
In excursia facuta la Viisoara si Pingarati am intilnit un grup de persoane minunate si am avut impresia ca ne cunoastem de foarte mult timp chiar daca eu din acel grup nu cunosteam decit pe Gilberta, Iulian si Lucian (de pe messenger). Imi voi permite sa spun citeva vorbe despre fiecare in parte. Toti imi sunt dragi si pot zice ca au fost familia mea chiar si pentru putin timp.
Lucian e persoana pe care eu am anuntat-o de aceasta excursie. La inceput mi-a fost frica ca nu cumva sa gresesc si sa nu pot sa il ajut daca el are nevoie de ceva, dar s-a dovedit a fi stapin pe propriile sale forte iar pt. asta nu pot decit sa il felicit pentru ca este un luptator in adevaratul sens al cuvintului, iar eu pot zice ca am cistigat un prieten.
Iulian e ajutorul meu la curatenie si singurul care ma astepta cu nerabdare sa merg in excursie.
Alexandra pe ultimul loc din spate ca si mine cam tacuta la inceput, dar apoi devenind o fata super ok.
Radu un baiat minunat care m-a luat cu “dulceata de hultoane” si cu care imi face placere sa vorbesc.
Gilberta e un om minunat si cred ca ideea cu aceasta excursie a ei a fost binenteles cu sprijinul Fundatiei Serafim si a domnului Presedinte, Iosif Dim. E o fire vesela, sociabila, ii place sa asculte si sa inteleaga omul.
Oana e o bucatareasa minunata si o fire rebela cu care poti conversa pe orice tema.
Ioana este DRAGA unei singure persoane. Felicitari Ioana! Asa sa ramai.
Gabriel un baiat de gasca, chiar daca a trebuit sa vina de la Botosani cred ca nu ii pare rau si cred ca nu are sa ma uite curind.
Loredana o fire vesela.
Iosif e baiatul cu care am conversat pina la Viisoara si am incercat sa-l inteleg si de la care a ramas sa mi se dea o casa. Cica nu mai are putere sa intretina doua case. Iosif sa stii ca eu inca astept.
Maria o fata calma, calculata si foarte sufletista.
Doamna Elvira cea mai calculata persoana din tot grupul.
Loredana Catana o fata putin cam retinuta mi s-a parut mie.
Cata vreme avem amintiri, trecutul continua sa existe. Cata vreme avem speranta, viitorul ne asteapta. Cata vreme exista GRUPUL DE LA VIISOARA merita sa traim prezentul.
Cu drag Mihaela Sima si nu uitati ati devenit prieteni sufletului meu si nu veti scapa usor de mine. (Mihaela Sima, consilier juridic Fundatia Serafim)
…pentru ca eu inchei jurnalul de bord spun 2 cuvinte despre Mihaela Sima, pentru ca ea a spus despre fiecare dintre noi. A fost cea care a ajutat la inchegarea grupului prin umorul si buna dispozitie. A fost sensibila la cei din jur si a avut grija ca toti sa se simta in largul lor.
Din aceste pagini de jurnal nu reiese decat o idee : trebuie planuita urmatoarea iesireJ
(Gilberta Hobincu, responsabila comunitatii Credinta si Lumina, Iasi)
